Cele mai mari mistere ale Romaniei

Fie că vorbim de detalii legate de siguranţa naţională, de evenimente istorice sau de obligaţii diplomatice, nu sînt deloc puţine secretele care îi despart pe români de un tablou complet al Istoriei şi prezentului acestor locuri.

Ciudata dispariţie a izvoarelor scrise despre geto-daci

Un pasionat de Istorie arată, pe blogul Rumania Military, cum au fost pierdute sau au dispărut misterios cărţi importante despre Istoria geţilor. Primul exemplu este o carte intitulată „Getica”, scrisă de Dion din Prusa, un mare istoric grec care a trăit în Secolul I şi s-a ocupat în mare parte de istoria Imperiului Roman. Însă, „Getica”, alături de alte lucrări ale lui Dion din Prusa, au fost distruse de-a lungul anilor. Cartea aceasta a servit drept inspiraţie pentru enciclopedistul Casiodor, din Secolul al VI-lea, care a scris o mare Istorie a geţilor. Însă şi aceasta a dispărut, cum avea să dispară şi lucrarea „Getica”, scrisă de nepotul lui Dion din Prusa, Dio Cassius Coceianus. Însuşi împăratul Traian ar fi scris o lucrare despre poporul dac, arată unele mărturii. Intitulată „DACICA” sau „De Bello Dacico” (Despre Războiul Dacic), doar 5 cuvinte din această lucrare au răzbătut în timp. Acestea sînt „Inde Berzobim, diende Aixim processiamus” („De aici am mers la Berzobis, apoi la Aixis”), propoziţie referindu-se la drumul prin Banat al armatei romane.

 În timp ce lucrarea lui Traian a dispărut – a fost căutată, fără succes, de sute de arheologi şi istorici – propoziţia a supravieţuit timpului, deoarece a fost inclusă într-un tratat de gramatică semnat de Priscian în Secolul al VI-lea. Marea miză a documentului era obţinerea de informaţii despre cultura şi civilizaţia dacică, învăluite în mister. Să vorbim puţin despre unul dintre aceste mistere. Se spune că dacii nu au dezvoltat un limbaj scris şi nu aveau alfabet, dar, oarecum paradoxal, aveau unul dintre cele mai evoluate calendare din Europa acelor vremuri. Explicaţia acestui paradox nu a fost găsită în nici una dintre puţinele lucrări despre daci. Revenind la cărţile dispărute, sînt demne de prezentat alte două exemple. Mai întîi, lucrarea „Getica” scrisă de medicul personal al lui Traian, care a călătorit împreună cu împăratul roman inclusiv în campania din Dacia. Doar cîteva fragmente au fost păstrate, într-un lexicon din Secolul al X-lea. Ultimul exemplu este pierderea, în întregime, a cărţii a XIII-a din „Istoria Romei” a lui Appianus, unul dintre cei mai importanţi istorici ai Secolului al II-lea. Aţi ghicit, este tocmai cartea care se referă la luptele cu dacii.

Teoria tunelurilor subterane de sub Bucureşti

Subiectul este amplu analizat pe forumuri şi pe Internet. Singura galerie care există cu siguranţă este tunelul de refugiu de la Conacul Golescu-Grant. Construit la 1870, pe locul unui fost conac al lui Dinicu Golescu, clădirea a aparţinut consulului britanic Effingham Grant şi găzduieşte astăzi Centrul de Plasament al Sectorului 6. Tunelul măsura iniţial cîţiva kilometri, mergînd de-a lungul Dîmboviţei, pînă la Cotroceni şi Mînăstirea Chiajna. Astăzi, doar cîţiva metri din tunel s-au păstrat, restul distrugîndu-se. Cu excepţia acestui tunel, nici un altul nu există, oficial vorbind. Însă, dovezi şi mărturii apar an de an, cea mai valoroasă fiind cea a lui Camil Roguski, arhitect-şef în timpul dictaturii Ceauşescu. Acesta a vorbit, după 1989, despre cîteva tuneluri şi traseele acestora.

Închisoarea secretă a CIA în România

O anchetă a presei americane şi germane a scos la iveală locul în care s-ar fi aflat închisoarea secretă a CIA: o clădire ascunsă din nordul Capitalei, mai exact sediul Oficiului Registrului Naţional al Informaţiilor Secrete de Stat (ORNISS). Ancheta, condusă de AP şi de postul german de televiziune ARD, arăta că deţinuţii erau transferaţi destul de uşor la închisoarea secretă. După ce avionul ateriza pe Otopeni, deţinuţii erau transportaţi la închisoare cu microbuzele. Agenţi CIA îi duceau apoi pe un drum lateral şi intrau în bază pe poarta din spate, de unde erau duşi la închisoarea propriu-zisă, situată la subsol. Închisoarea ar fi fost deschisă în anul 2003 şi închisă în 2006. Autorităţile române au negat existenţa acestei închisori. În 2015, Ion Iliescu a admis pentru revista germană „Der Spiegel” existenţa unui centru administrat de americani, dar a spus că nu cunoştea destinaţia facilităţii.